Postări
Pianistul şi dirijorul Igor Kamenz s-a născut în 1968 în Rusia, la Habarowsk, în Extremul Orient. În anul 1974 a început studiile de dirijat la Şcoala de Muzică din Novosibirsk cu profesorul Albert Katz şi a urmat simultan cursuri de vioară cu Sachar Bron şi de pian cu Maria Lebensohn la Conservatorul din localitate. În 1975 a debutat ca dirijor cu Orchestra Filarmonică din Novosibirsk interpretând Simfonia Nr. 94 „Tunetul”de Haydn. Între 1976 şi 1978 au urmat apariţii ca pianist, solist dar în special ca dirijor.
De anul 1977 se leagă debutul său la Kremlin cu Orchestra Teatrului Mare de Stat din Moscova, iar evoluţia cu Orchestra Radioteleviziunii Unionale a fost difuzată la televiziune în întreaga Uniune Sovietică. Aceste apariţii au culminat în 1978 când Igor Kamenz a dirijat Orchestra Teatrului Mare din Moscova la Kremlin în prezenţa lui Leonid Brejnew, cu lucrări de Dmitri Şostakovici.
Igor Kamenz este elevul lui Vitali Margulis şi Sergiu Celibidache. A câştigat 18 Premii Întâi la Concursuri Internaţionale de Pian; între altele în 1985 Premiul „Claude Kahn” în Franţa, în 1987 Premiul „Pilar Bayona” la Zaragosa în Spania, în 1988 Premiul AMSA la Cincinatti în SUA, în 1989 Premiul „Viotti” la Vercelli în Italia, în 1991 Premiul „Consiliului Muzical German” la Bonn. Artistul dispune de un repertoriu extins, de la J.S. Bach până la John Cage, dar preferă lucrări pentru pian de Bach, Mozart, Beethoven, Schubert, lucrări de virtuozitate din secolul XIX, muzica Fin de Siècle precum şi compoziţii ruse ale romantismului târziu. În ultimii ani Igor Kamenz s-a concentrat aproape exclusiv asupra pianului. Recitalurile şi apariţiile sale ca solist în Festivalul Schleswig Holstein, sau cele din München la Gasteig şi în Sala Herkules, la Musikhalle din Hamburg, la Kennedy Center în Washington D.C., la Sala Gaveau din Paris, la Tonhalle Zürich, la Konzerthaus Berlin sau Liederhalle Stuttgart, la Beethovenhalle din Bonn sau la Opera Veche din Frankfurt au fost triumfale. În anul 2000 Igor Kamenz a debutat cu Orchestra Simfonică din Birmingham în faţa a 2.500 de spectatori, precum şi la Mozarteum din Salzburg.
Puncte culminante ale carierei sale au fost în ultimii ani interpretarea Concertului nr. 2 de Ceaikovski, op. 44, cu Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Saarbrüken sub bagheta lui Stanislaw Skrowaczevski, un recital de pian la Festivalul Muzical Internaţional Saar în 2003 unde l-a înlocuit pe Grigory Sokolow, dar şi o mult apreciată apariţie la finalul renumitului Festival Busoni în 2004, şi nu în ultimul rând numeroase turnee în Asia care au inclus şi o apariţie cu Orchestra Simfonică Naţională a Chinei la Sala de Concerte din Beijing. În 2008 şi 2009 Igor Kamenz a cântat în toate colţurile Europei ca solist de recital, în ansambluri camerale, ca solist – între altele cu Concertul nr. 3 op. 30 de Rahmaninov şi nu în ultimul rând ca protagonist al unor Cursuri de Măiestrie Artistică.
De la Igor Kamenz rămân numeroase înregistrări de radio şi televiziune, realizate în studio sau preluate din concert. Între acestea se remarcă un Portret de Virtuoz la Televiziunea Publică Italiană RAI şi o serie de compact discuri cu lucrări de Liszt, Rahmaninov şi Tausig (Ars Musici 1263-2), lucrări de Liszt (Ars Musici 1319-2), dar şi Beethoven, cu Sonata Lunii şi Appasionata, la casa de discuri Oehmsclassics din München (OC 587). Despre acestea din urmă, criticul muzical Attila Csampai scria în revista Fono Forum: „...unul din foarte rarele exemple de muzician al simţurilor pure, de pianist care-şi urmează doar propria voce lăuntrică... el descoperă en passant lucruri până acum neauzite”. Iar comentatorul Axel Brüggemann scria în revista Crescendo: „Un disc pe care TREBUIE să-l ai! Dacă în lumea muzicii există spaţii, atunci Igor Kamenz este un arhitect al acestei lumi”. Jurnalista Cristiane Tewinkel a rezumat în Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) în decembrie 2007: „Ne vor rămâne în amintire adâncimile explorate de Igor Kamenz... un Atlas aşezat la pian, care susţine sunetele suferinţei”, Dintre înregistrările recente semnate Igor Kamenz amintim Cvintetul cu pian op 44 de Schumann alături de delian::quartett (Oehmsclassics OC 711) apărut în 2008, iar din 2009 versiunea celor 18 piese pentru pian de Ceaikovski, editate după o înregistrare a Radiodifuziunii Bavareze, de asemenea la casa de discuri Oehmsclassics.
Igor Kamenz, cel supranumit „Geniu Absolut al Romantismului” (Attila Csampai, Stereoplay) şi „Titan al Pianului” (International Piano) îşi cucereşte auditoriul nu doar cu „nuanţări extreme” şi „virtouzitate aproape de neconceput” (FAZ). El îmbină aceste calităţi cu „frumuseţea incredibilă” şi „muzicalitatea nepământeană” (FAZ), rezultând un stil pentru care virtuozitatea nu este un scop în sine, ci un mijloc de permanentă căutare a esenţei ascunse a operei muzicale.
